Incredibil cum un grup de oameni de știință plănuiește să readucă la viață mamuți, dodo și tigri tasmanieni folosind ADN fosilizat într-o reluare reală a filmului Jurassic Park.
Scopul: readucerea la viață a unei creaturi dispărute
Oamenii de știință de la Colossal Biosciences cercetează Noile Insule Siberiene în căutare de rămășițe congelate de mamuți pentru a le secvenția ADN-ul și a încerca să cloneze creaturile într-un proces cunoscut sub numele de “de-extincție” – readucerea la viață a unei creaturi dispărute.
Echipa este condusă de geneticianul George Church de la Universitatea Harvard, cunoscut drept "părintele fondator al genomicii", și de antreprenorul Ben Lamm.
Care sunt planurile specialiștilor
Dar mamuții, care au dispărut în urmă cu peste 3.700 de ani, reprezintă doar vârful icebergului. Planurile includ, de asemenea, aducerea înapoi a păsării dodo, endemică în Mauritius și care a dispărut în secolul al XVII-lea, și a tigrilor tasmanieni, dispăruți din 1936.
Cu toate acestea, experții consultați de Diari Ara explică faptul că știința care stă la baza acestui proiect extrem de ambițios se află încă într-un "stadiu foarte incipient" și că "dificultățile pentru toate speciile propuse sunt enorme".
De fapt, dodo ar putea ridica cele mai mari probleme, deoarece până acum clonarea unei păsări din orice specie s-a dovedit a fi imposibilă, cu atât mai mult a unei păsări dispărute.
Potrivit lui George Church, totodată, reînvierea mamutului ar putea juca un rol vital pentru mediu, ajutând la refacerea vegetației care ar reține și stoca cantități mari de dioxid de carbon din atmosferă.
Primele specii de mamuți au apărut în Asia, după o migrare din Africa. S-au obișnuit la condițiile de trai destul de grele, fiind situați într-o perioadă glaciară acum 80 000 de ani.
Pentru a putea supraviețui, mamuții migrau în Europa pe timp de iarnă, unde condițiile erau ceva mai bune. Mamuții au ajuns chiar și în America de Nord prin istmul Bering, format acum 3 milioane de ani, pe parcursul celorlalte ere glaciare. Istmul unea America de Nord cu Asia.
Înrudit cu deinotheriumul și mastodontul, spre deosebire de elefanții actuali, mamutul avea o blană de păr lung și des, care se îngroșa pe abdomen și în zona membrelor, astfel că putea rezista climei reci. Era înzestrat cu o pereche de colți lungi și cu o curbură pronunțată, cu care putea căuta prin zăpadă crengi și lăstare.
După această descriere nu ne rămâne decât să întrebăm: Și vor să îl readucă la viață?
