Realitate sau ficțiune, de această dată este vorba despre un film.
La data de 30 martie 2023, în cinematografele italiene se lansează filmul ”Il ritorno di Casanova”, de Gabriele Salvatores. În rolul seducătorului, va fi văzut actorul Fabrizio Bentivoglio care, în ciuda vârstei înaintate, nu-și pierde pofta de a-și folosi iscusința de cuceritor abil cu o tânără domnișoară.
Aceasta a fost o ocazie potrivită, în context cu sărbătoarea de 8 martie, de a ne întreba: de ce unele doamne și domnișoare ajung totuși să cadă în capcanele amoroase ale lui Casanova?
Scriitoarea Ester Viola vorbește despre acest lucru. Iată un extras, transmis exclusiv redacției noastre, din analiza ei, în timp ce restul poate fi citit în numărul tipărit care se găsește la chioșcurile de ziare.
Autor: Ester Viola, exclusiv pentru Alldova
La început ne plăceau așa: narcisiste, egocentrice, provocatoare, nesigure. Erau foarte răspândite în faună, mi le amintesc pe cele de la Casanovas. Magnifice exemplare din anii ’90, adesea înrădăcinate în haite. Chemau și dispăreau, dispăreau și chemau.
Femelele atârnau de telefon și sperau. Și totuși, el, cât de unic era, cât de diferit de toți ceilalți. Era chiar o educație sentimentală: dacă nu te-ai fi cuplat cu un Casanova, puteai spune că ai trăit? Și apoi: cum aveai de gând să te repliești cu hotărâre pe o iubire de reflecție, acele sentimente mai blânde, mai locuibile?
Un doliu nesfârșit, aplicat nefericitului, monstrului. Noi, ceilalți, iubitori mai prudenți (ai tipului cuminte din hatchback care ne lua sâmbătă seara pentru o pizza margherita), ne priveam prietenii reduși la sclavi ai unor astfel de subiecte, Casanova, și ne gândeam cu cinism: slavă Domnului. Bine că nu sunt eu, că nu mi s-a întâmplat mie.
Cineva trebuia să se ocupe să le țină ocupate. Să te duci după unul dintre acești demoni era ca și cum ai scoate de pe piață titlurile pierzătoare. Cu Casanova, rolul victimei este fundamental: ai nevoie de cea care se imolează și spune “mă duc, mă duc eu”. Și totuși, supraviețuia în fetele temătoare, îmi amintesc, o intensitate negată, ideea că Casanova garanta accesul la alte vieți, la lumi necunoscute, la o fericire care ne era exclusă.
Casanova, orice Casanova, are în vedere o ipoteză, o posibilitate. Adică, creierul feminin, cu o inconștientă încăpățânare nihil și fără o bază predictivă solidă, elaborează ca probabilă transformarea Marelui Seducător din pungaș-aventurier în logodnic tandru și stabil. Acesta este apogeul evoluției pentru Casanova. Regina răscumpărării, rolul suprem pentru femei.
Pe scurt, dacă te aplici, dacă nu te înjosești, dacă crezi – uneori nici măcar nu contează dacă crezi activ, trebuie doar să aștepți – de partea cealaltă Casanova se va îndrăgosti de tine.
L-am văzut pe implacabilul Casanova cedând sub loviturile fantasmagorice ale unor fete care trăgeau din puțuri de răbdare fără fund, impenetrabile la dezamăgire, rezistente la orice snobism și dispariție.
Și ne-am gândit mereu, spune autoarea materialului publicat în revista pentru femei F, dacă toată această tendință de a reuși împotriva tuturor șanselor ar fi fost pusă în studii, cine știe unde am fi fost acum, cu toții.
