O dilemă și multe întrebări. Dezbateri aprinse, în mediul online desigur. Iată care este motivul disputelor aprinse: Ce înălțime avea cu adevărat Ștefan cel Mare ?
Pentru că internetul abundă în contradicțiile “fraților” de țară, munteni, olteni, chiar și ardeleni uneori, haideți să lămurim un lucru: înălțimea lui Ștefan cel Mare.
Istoric vorbind, există doar două surse de estimare, parțial credibile, cât și o a treia mult mai edificatoare; dar neluată în seamă, de mulți oameni.
Prima sursă aparține unui cronicar important pentru noi, anume Grigore Ureche, om care a trăit la 100 de ani după moartea voievodului Ștefan, deci nici vorbă să fi cunoscut măcar pe cineva care să-l fi văzut în carne și oase pe marele domn.
"Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare la statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorîa fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vîrîea, că văzându-l al săi, să nu să îndărăptieze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor”.
“Nu mare la statu”… în condițiile în care informațiile se transmiteau prin viu grai și a încă unui fapt: Grigore Ureche a fost contemporan cu Mihai Viteazul, pe care probabil l-a văzut la Iași cu ocazia înscăunării (și) pe tronul Moldovei. Ori, este știut faptul ca Mihai Viteazul a fost un om înalt, măsurând peste 1,85 cm.
Ce se știe despre a doua sursă
A doua sursă despre Ștefan provine dintr-o analiză externă, anume de la austrieci, cei care au deschis mormântul domnitorului în “peroada” când Bucovina era sub ocupația lor, făcând cu această ocazie un raport a ceea ce au găsit sub piatra tombală. Au găsit osemintele parțial acoperite cu veșmânt domnesc, așezate pe 13 bare de fier.
Craniul fusese mutat mecanic, mai sus decât poziția firească, semn că mai avuseseră loc dezhumări. Cel puțin una o știm, fiind notată de mitropolitul Iacov și efectuată după 1750. Acesta s-a limitat în a declara doar că “trupul domnului a fost găsit intr-un mod foarte misterios”. Ambiguă relatarea lui.
Așadar, Ștefan a fost îngropat fără sicriu – la fel cum au fost găsite și osemintele fiului său iubit, Alexandru, mort la aproximativ 40 de ani, înaintea ilustrului său părinte. Ștefan a suferit mult după moartea lui Alexandru, mai ales că nădejdea domniei era la el.
Nu a fost înalt, dar nici pitic
Din aceste analize și măsurători (măsurători, la ce? La oase neaflate în vreun sicriu, îndepărtate ori rearanjate mecanic de mâini ticăloase sau zguduite de cutremure? – căci la asta s-o fi referit mitropolitul Iacov, dupa 1750) s-a mai tras, încă o dată concluzia -de către niște ocupanți ce n-ar fi avut vreun interes în a-l prezenta lumii în vreo lumină favorabilă, că Ștefan cel Mare nu ar fi fost un om înalt. Înalt nu a fost, dar nici pitic. Veșminte de-ale lui Ștefan nu avem, dar la un obiect personal avem acces: spada sa. Atenție, spadă nu sabie.
Dovada. Instrument de măsurare: spada
Spada este o armă cu lamă dreaptă, fapt ce ne convine de minune la această analiză, ce nu ar fi putut niciodată să fie mai lungă decât lungimea piciorului, montată la cingătoare.
Spada lui Ștefan, aflată si expusă la muzeul Topkapî în Istanbul, are o greutate de 2.5 kg și o lungime totală de 125 cm, din care scăzând 23 de cm (mânerul de două mâini plus butonul, acel disc ornamental), ne rezultă 102 cm de lamă, ce cobora pe lângă piciorul domnului, fără a atinge pământul.
Da, noi vedem în ilustrate cum domnitorii țin o mână pe armă, înclinându-i lama puțin spre spate, însă armurierii luau măsuri exacte la fabricarea ei încât aceasta să nu-l încurce vreodată, la mers, pe ilustrul posesor, indiferent de modul de purtare.
A avea o spadă, ori sabie prea lungă era, totodată, și motiv de luare în râs, așa cum și noi râdem astăzi de o persoană cu hainele prea mari. Termeni precum “târâie brâu”, cu siguranță erau de evitat și nu se potriveau înaltelor fețe domnești. Autoritatea lor era una totală, neștirbită, mai ales în cazul unui domnitor de talia lui Ștefan III Mușat.
Alte amănute interesante: cu și despre săbii
Eu am două săbii. Una este o copie a sabiei lui Alexandru Ioan Cuza, și a doua este o copie a sabiei lui Avram Iancu.
Copie după spada lui Ștefan nu am, căci nimeni nu se preocupă, pare-se, de un asemenea nivel de măiestrie (descoperind corespondența vremii, N. Iorga ne spune că spada lui Ștefan cel Mare a fost făurită la Genova, fiind trimiși soli speciali în Moldova pentru a lua modelul moldovenesc și măsurile), dar una fidelă poate fi văzută în muzeul mănăstirii Putna.
Turcii au făcut două copii fidele după original. Una se află la Putna, iar a doua, o găsim la Chișinău.
Măsurătoare
Am măsurat, de curiozitate, cele două săbii ale mele. Cea a lui Avram Iancu este mai scurtă. Asta nu înseamnă că marele luptător pentru drepturile românilor din Ardeal era mic de statură, ci mai degrabă că atunci când a cumpărat-o (ori luat-o, de pe vreun perete al vreunui conac, în flăcări?) lungimea ei nu a fost un factor determinant.
În cazul domnitorilor, însă, armele se făceau pe măsură, cu multă atenție.
Sabia lui Al. I. Cuza este mai lungă. Se vede clar, în poză. Dar ce să vezi? Nu atât de lungă precum spada lui Ștefan, care măsoară 125 cm, respectiv 102 cm de lamă. Al. I. Cuza avea o înălțime de aprox. 170 cm, “un om de statură mijlocie”, după cum spune Bolintineanu. Ori, scăzând diferențele de mâner, existența butonului final proeminent sau nu, în mod clar ne rezultă că lama spadei lui Ștefan este mai lungă decât lama sabiei lui Al. I. Cuza.
Ceea ce ne demonstrează un lucru: Ștefan cel Mare avea o înălțime de peste 170 cm, o înălțime normală pentru vremurile sale în condițiile în care, la nivel de studiu anatomic, 175 cm este o înălțime medie unanim acceptată. Să fi avut 172 cm? 173 cm? Greu de spus…
Însă, în niciun caz nu ar fi târâit un metru de oțel după el, prin colb, putând să-și folosească liber ambele brațe fără a-și bloca vreunul, pe spadă. Nu permitea eticheta și, în plus, ar fi fost un risc enorm de integritate fizică pentru cel ce i-ar fi prezentat o asemenea armă ce i-ar fi daunat imaginii si autorității sale.
Concluzie
Culmea, despre vărul său Vlad Țepeș, avem mărturii detaliate.
Un trimis al Papei l-a văzut în Ungaria, după reținerea acestuia de către Matia Corvin și ni-l descrie așa: “nu foarte înalt de statură, dar foarte vânjos şi puternic, cu înfăţişarea crudă şi înfiorătoare, cu nasul mare şi acvilin, nările umflate, faţa subţire şi palidă, în care genele foarte lungi înconjurau ochii verzi şi larg deschişi, iar spâncenele, negre şi stufoase, îi arătau ameninţători; faţa şi bărbia erau rase, cu excepţia mustăţii. Tâmplele umflate sporeau volumul capului. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de umerii laţi pe care cădeau plete negre şi încârlionţate”.
Cât despre Stefan cel Mare, de unde se tot inventează? Nu poate fi minimalizată importanța celui mai abil diplomat, strateg și militar desăvârșit, dintre toți domnitorii noștri. Exclus.
Foto deschidere: Liber TV
