Începând de azi, luni, 20 februarie, începe săptămâna albă. Timp de șapte zile creștinii renunţă la carne, dar consumă ouă, lapte, brânză şi peşte. Urmează unul dintre cele patru posturi mari de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă.
Cel mai lung post
Postul Mare sau postul Sfintelor Paști este chiar cel mai aspru post pentru creștini și durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor, devenind, astfel, și cel mai lung post. Lăsatul secului are loc în ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”.
Prima şi ultima săptămână a postului sunt cele mai stricte. Biserica interzice până şi consumul de ulei. Cei mai rezistenţi consumă în aceste săptămâni doar pâine nedospită cu apă.În 2023, Paştele va fi sărbătorit în data de 16 aprilie.
I se mai spune și Postul Mare. Postul Mare, sau Postul Paștilor, este perioada de pregătire pentru Sfintele Paști, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor și Înviere.
Acesta reprezintă un timp liturgic, de mare nevoință sufletească și trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic și postul total. Este numit „mare” pentru că este cel mai lung și cel mai important dintre toate posturile.
Scopul inițial al postirii de dinaintea Sfintelor Paști era pregătirea catehumenilor care urmau să fie botezați de Paști și să intre în biserică.
Cu toate acestea, a devenit curând o perioadă de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii Mântuitorului pentru aceia care erau deja creștini. Este simbolul viu al întregii vieții a unui om care se va împlini prin propria înviere după moartea în Hristos.
Postul Mare este caracterizat prin renunțarea la multe alimente, intensificarea rugăciunilor publice și particulare, îmbunătățire personală și multă generozitate cu cei aflați în nevoi.
Alimentele care nu sunt permise, tradițional, sunt carnea și produsele din lapte, pește, vin și ulei. În unele tradiții, doar uleiul de măsline nu este permis; în altele toate uleiurile vegetale sunt oprite.
Pe lângă slujbele religioase descrise mai jos, se consideră necesar să se acorde o atenție sporită de către credincioșii ortodocși rugăciunilor de acasă adică mai multe și mai dese decât de obicei.
Părinții considerau postul fără rugăciune ca fiind „postul demonilor”, deoarece demonii nu mănâncă datorită naturii lor necorporale, dar nici nu se roagă.Este simbolul viu al întregii vieții a unui om care se va împlini prin propria înviere după moartea în Hristos.
Este o perioadă de înnoire duhovnicească, o perioadă a pocăinței, a curățirii inimii și minții, de reîntoarcere către poruncile Domnului și către aproapele nostru, pentr a-l ajuta în concordanță cu binele noastru suprem.
