La mulți ani, maestre! Ajungi sau pleci din gara Chișinău și valsul maestrului Eugen Doga te însoțește oriunde ai merge sau de oriunde ai veni, în fumoasa capitală a Republicii Moldova.
Unicul, inegalabilul Eugen Doga a împlinit în ziua dedicată mărțișorului o frumoasă vârstă.
Chiar creatorul muzicii divine vorbește despre aceasta, acum când a împlinit 86 de ani, într-o postare pe pagina sa de socializare.
Doga vorbește despre el, în cuvinte simple, dar magice pentru sufletul nostru: „M-am născut la 1 Martie 1937 şi Mărţişorul, această minusculă bijuterie împletită tradiţional dintr-un fir roşu şi unulalb, m-a însoţit toată viaţa, am fost Mărţişorul măicuţei mele…”
Textul postat pe Facebook face referire în această zi minunată și la ființa care i-a dat prețioasa viață, cu ajutorul căreia a făcut ca Republica Moldova să fie cunoscută în întreaga lume, pe tot globul pământesc.
Elisaveta Doga, mama vizionarului Doga, s-a stins din viață la 1 martie 1988.
Iată o mărturisire de suflet, cu cuvinte de aur, ca și muzica ce este de-a dreptul ireală:
”Mama era o taină pentru mine. Cu această tainăea a plecat în lumea cealaltă. În ziua mea de naştere.
Îmi amintesc cum la Moscova, la congresul ordinar al compozitorilor, cineva s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit la ureche, încurcându-se în cuvinte, că au telefonat de la Chişinău şi au comunicat că mi-a murit mama. Cred că medicii nu ar fi putut determina nici starea sistemului meu nervos, nici reacţia din acel moment a tuturor organelor mele interne. Seara eu am şi aterizat la Chişinău. Afară se dezlănţuise o furtună de zăpadă, asemeni căreia nu-şi aminteau să mai fi fost vreuna nici oamenii care au văzut multe ierni în viaţa lor.
Am privit pianul şi am văzut o coală de hârtie pe care erau dactilografiate nişte versuri… Citesc şi nu-mi vine să cred – o poezie de ziua morţii mamei mele, fără semnătura autorului! Îi întreb pe ai mei: cine a adus poezia? Nimeni nu-şi aminteşte dacă a adus cineva aşa ceva. După stil… recunosc autorul în persoana marelui meu prieten de creaţie Grigore Vieru.
Până dimineaţă, când mă pregăteam să merg la mama, în satul Mocra, mai era timp şi eu m-am aşezat la pian. Printre lacrimi, abia de mai puteam pune notele pe hârtie. Totul s-a scurs într-un cântec-recviem, pe care doar peste câteva zile l-a interpretat senzaţional minunata artistă Anastasia Lazariuc”.
Muzica lui ne pătrunde inima și întrega ființă, teleportându-ne, parcă, într-o lume a păcii și iubirii necondiționate. La mulți ani, maestre!
